Tată de fată, în 2040
E noapte. Sună telefonul. iPhone 34, cu thinkscreen. Sonerie oldie, o piesă de la Justin Bieber.
– Alo.
– Tata? Îmi dai te rog parola, că am cunoscut un băiat.
– Ai înnebunit? Nici măcar nu-l cunosc.
– I-am făcut testul ADN şi un RMN cu telefonul, i-am verificat cazierul pe Facebook şi e ok. Hai, te rooog..
– Stai că închid…
În 2040, Guvernul Boc 27 impozitează convorbirile mai lungi de 30s cu o sută de milioane de lei pe secundă.
– Fată, acuma mă uitam pe Google Face View, ce cauţi în barul ăla infect, care n-are nici scanner la intrare?
– Tată, te rog, lasă-mi intimitatea în pace. Nu-i destul că numai tu ai parola de la iCentura mea de Castitate?
– Bla, ţi-am explicat care sunt riscurile…
În 2040, numele au devenit scurte şi onomatopeice (Ar, Ai, Blo, Bla, Bli,Boc, Cli, Cla, Cri) din cauza inteligenţei tot mai reduse a populaţiei, care lasă gînditul în grija computerelor. Singurele nume care au supravieţuit sunt Elena şi Traian, istoricii punînd asta pe seama puternicelor şi nemuritoarelor mitologii greacă şi romană.
– …dacă băiatul ăla îşi bagă mufa în priza ta (la propriu; tatăl nu folosea argoul – n.r.) şi faceţi din greşeală un copil, ştii noile măsuri guvernamentale, nu?
– Nu, care-s?
– Ai o săptămînă de odihnă, după care o lună faci muncă în folosul statului, pe şantier la construcţia de creşe, să-ţi poţi plăti spitalizarea. Apoi te întorci la cele două joburi. Au mărit şi rovinieta pentru cărucioare şi cică acum trebuie să-i dai copilului chitanţă de fiecare dată cînd alăptezi, că altfel e fraudă. La un an, copilul trebuie să înceapă munca, ce poate şi el, asamblat şi dezasamblat de jucării, dar pe carte de muncă, nu pe drepturi de autor, că nu creează nimic. Ai înţeles, fata mea?
– Da, tati. Închide, că consumi, ne vedem acasă, noapte bună.
Bla oftează, apoi către băiat:
– Mă, veste proastă: n-am parola. Încercăm nişte variante sau ne băgăm la un film?
🙂