PROSTÃE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepÅ£ie. – Prost + suf. -ie.
Nu am sa va spun de ce-mi veni sa vorbesc despre asta, ci doar o voi face. Da, astazi mi s-a confirmat pentru a nu stiu cata oara ca exista prostie si ca din pacate, nu doare. Ea este intalnita sub toate formele la oameni diferiti, de la care te astepti sau nu sa dea dovada de ea. Am sa ma opresc aici si nu am sa mai scriu nimic din ceea ce vroiam, insa o sa paste-uiesc cate ceva din intelepciunile altora:
Prostia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei, pentru a o ţine în şah; e tot ce se poate face contra ei.
Alexandru Paleologu – “Despre lucrurile cu adevărat importante ”
Prostia este o forţă elementară mai puternică decât orice cutremur. – Karl Kraus
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; iar de cea din urma sunt foarte sigur. Albert Einstein
Daca nu exista intrebari stupide, atunci ce gen de intrebari pun prostii? Devin brusc destepti in timp ce pun intrebarile? Scott Adams
Genialitatea poate avea limitarile sale, dar prostia nu are acest handicap. Elbert Hubbard
Prostia are talentul de a fi insistenta. Albert Camus
No Comment.
Mai stiam eu una, dar nu stiu cui apartine:
“Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu”.
Si mai departe…:
Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.
(G. Ibraileanu)
Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea.
(Georges Brassens)
In politică, prostia nu e un handicap.
(Napoleon)