Astăzi am fost la halta Otopeni sa iau pe cineva de la tren. Această haltă reprezintă una din primele lucruri pe care le poate vedea un turist străin care vine la noi. Sper să nu o folosească niciun turist străin. Fotografiile de mai jos spun totul.
Însă nu despre asta vreu să vă povestesc. Vreau să vă descriu o mică scenă la care am fost părtaș și care mi-a dat ideea titlului. Pe peron eram 8 persoane grupate în 4 bisericuțe. Era solitarul la 10 metri de toți ceilalți, eram eu, cel care așteptam pe cineva și erau 2 grupuri de câte 3 oameni, barbați și femei, vârsta medie în jur de 40 de ani, navetiști. Toți păreau că se cunosc. Probabil mergeau acasă și erau din aceeași localitate sau erau de-ai casei pe acest peron. Am remarcat un smarwatch de 200E la mâna unuia, care intuiesc ca era agent de pază pentru că era coleg cu altul care era în uniformă. Am mai remarcat Nike, nu Mike, în picioarele altuia.
Ce pot face acești oameni la aproape ora 8 a dimineții în timp ce așteaptă trenul spre casă? Păi ce să facă?! Stuchesc o sămânță, beau bere la pet, fumează și se plâng că viața e greu. Da, semințele le aruncă pe jos, da, mucurile le aruncă pe jos și da, peturile le aruncă sub bancă.
Normal că viața e greu când nu ai atât bun simț să nu bei bere la 8 dimineața și să nu arunci cojile pe jos. Coșul de gunoi era la câțiva pași distanță.
