Oh, Romania…
Am deschis ieri un subiect delicat, de altfel mult mediatizat si despicat firul lui in “n” la puterea “k”. Astazi am citit unul din comentariile postului (multumesc Daniel) si am zis ca merita pus aici, drept urmare il aveti si mai jos.
Dupa cum spune si titlul, totusi, ce e de facut? Sunt sigur ca nu suntem doar cativa care sa impartasim acest dezgust pentru ce devine lumea in care traim. Putem noi oare sa schimbam ceva? Putem face ceva? Inca nu am copii, dar m-am pus in situatia lui Daniel de multe ori si doar gandul la lumea in care vor trai copii mei ma ingrozeste. Ganditi-va ca fata de varianta ipotetica, realitatea e mult mai cruda. Chiar imi pare rau ca am un post de nota sobra, macabra chiar, dar ca sa folosesc o sintagma consacrata, “asta e cruntul adevar…”
“Daca stai sa te gandesti subiectul disputat acum este doar o particica dintr-o poveste mult mai mare … si anume mizeria societatii in care traim, decandenta, lipsa de preocupari constructive, etc.
Ca sa deviez putin de la subiect am sa ma intorc un pic in timp, acum 15-20 de ani. Faceam meditatii la matematica ca sa ma pregatesc pt olimpiada. Profa’ mea de mate avea un baiat care era la liceu atunci, spre final. Eh, erau probleme pe care le discutam cu profa’ de mate si numai baiatul ei putea sa ne lamureasca. Omul era super tare si il admiram foarte mult.
Asta inseamna un sistem de valori corect.
Unde este al acum? Sau cum mai arata acum un sistem de valori?
In toamna fetita mea va incepe scoala (clasa aIa) si ma ingrozesc pe zi ce trece de ce se intampla: copii care se spanzura in parc, copii care se omoara prin scoli, sex in scoli (filmat si dat pe net), droguri, bautura in exces, un sistem de valori bazat pe cine are cel mai tare telefon, cine are cea mai scurta fusta, etc.
Si aceasta moda, cu hai sa experimentam ca nu conteaza ce se intampla, ma ingrozeste cel mai mult.”
Romania de azi … o mare dezamagire. Este oare produsul nostru? Nu cred.
Dupa disputa de aici de pe blog discutam cu cativa colegi despre romania de ieri, romania de azi, despre indiferenta si indolenta, despre valori si despre multe altele.
Ca orice discutie unde apar comparatii intre romania de ieri si romania de azi apare replica: “Da ma, dar nu era bine pe vremea aia!”.
Intrebarea mea este: Dar acum este bine?
Nu, nu vreau sa ma intorc la vremea care a fost si nici nu propovaduiesc comunismul dar nici lucrurile prin care trecem acum nu imi convin.
Sistemul meu imunitar a cerut un raspuns la intrebarea “Dar acum este bine?”; raspunsul pe care mi l-am dat a fost “binele ti-l definesti si ti-l faci singur”.
Dar asta nu e cumva egoism?
Nu este cumva egoismul si individualismul un stigmat al societatii in care traim?
Regards,
sa nu uit: multumesc pentru preluarea comentariului meu intr-un nou post 🙂
Era un comentariu mult prea “dureros” pentru noi, cei care dorim, visam si inca asteptam “schimbarea” promisa din ’89.
Discutiile despre Romania de ieri/azi/maine sunt destul de frecvente, dar in afara de contradictii intre participantii lor nu se rezolva nimic. Este drept ca binele ti-l definesti, si “tragi” pentru el, dar cred ca un prim pas in a face ceva este sa imparti o mica parte din el si cu cei care au nevoie de el, doar o mica parte.
Nu stiu daca ai vazut filmul “Pay it forward” http://imdb.com/title/tt0223897/ , dar transmite o idee geniala, pe care as vrea sa o pun in aplicare.
Da, discutiile astea sunt foarte frecvente si intotdeauna le lipseste o finalitate.
Cand Brucan spunea ca avem nevoie de 20 de ani il credeam nebun, acum cred ca a fost optimist.