Sambata, afara putini nori, ne trezim devreme ca de obicei dar lenevim iarasi ca de obicei si ne pregatim sa mergem la niste cumparaturi mai ales ca ramanem fara masina pana pe 30 iulie cam din motive pe care le gasiti 2 posturi mai inapoi. Ne oprim sa mancam ceva pe drum spre hipermarchet si suna telefonul, Simi.
El: Bre ce facem azi? Hai sa mergem undeva? Ce zici de Sibiu?
Eu: Sibiu, cam departe… Noi suntem pe la cumparaturi
El: Hai la munte, o Sinaie ceva? La mare…e cam departe
Eu: Pai nu am vazut Sinaia de 7 mii de ori?
El: Bine, ne gandim, hai ca ne uitam noi pe net si va sunam. Cand terminati cumparaturile?
[……………..]
Intre timp munca de convingere la Ana, si vine si ideea!!!
Eu: Alo? Auzi aici: voi ati vazut Sfinxul?
Simi: Sfinxul?! Nu. (si pe fundal se aude Lili care “facea ca molia” 🙂 )
Eu: Mergem?
El: Normal! Nu’s si babele pe acolo?
Eu: De unde sa stiu eu?
El: Hai!
… si rezumatul pentru restul convorbirii e scurt, am decis ca mergem cu masina noastra ca e mai econoama si ca intr-o ora ii pescuim.
Pana ne-am adunat, pana ne-am plecat, pana am iesit din Bucuresti se facuse ora 1-2, si la Busteni am ajuns pe la 4:30. Ne invartim pe acolo si cautam telecabina care evident era inchisa la 4:30 cand programul se termina la 5. Ne facem nervi, boscorodim iarasi faptul ca traim in Romania si ne bosumflam pe faptul ca am venit de pomana pana aici. Un nene care vindea suveniruri la o taraba ne propune alte 2 variante: Cascada Urlatoare si Biserica din Copac, la ambele ajungandu-se pe jos evident. Alegem prima optiune afland in prealabil ca facem pana acolo 30-40 minute. Oameni de stat pe scaun la birou si scriind pe bloguri cu joburi ce ne tin lipiti de o tastatura si un monitor ii pui sa faca miscare, chiar sa urce prin padure :). In fine, mergem cu greu, Ana se plange inca de la primele sute de metri si tot vrea pauza, ne intalnim cu veverita pe care cam greu am prins-o in poza :), dar ajungem intr-un final sus la cascada, care era destul de draguta, facem poze si filmulete, ne udam, ne este frig, dar este frumos (poze in album, jos). Vine si partea cu coborarea la care ghici cine era lider de grup? Cu toate ca e greu de crezut….Anaaaaa!:) ….dar cum toate au un pret, s-a ales cu bataturi, besicute si alte cele, pentru ca nu ne asteptam sa mergem pe jos. Din acest motiv rupemgasca in 2 si eu raman cu ea la masina sa plangem piciorusele, Simi cu Lili merg la Manastire. Dupa ce se intorc, pentru ca uitasem sa va spun ca muream de foame toti, mergem la “Varul Sandel” si comandam mancare: ciorbica calda si buna si o pizza foarte buna. Am mancat bine, ne-a prins lenea, se facuse seara, si acum hai acasa cu plan de viitor sa mergem mai de dimineata sa ajungem si la Sfinx si la Babe.
Mai jos si galeria, cu mentiunea ca nu eram in una din zilele noastre bune la fotografiat. Urmatoarea zi, duminica, am fost pe Transfagarasan si avem ce arata (Weekend muntos II – in curand 🙂 )
NICIODATA… da’ niciodata nu mai merg cu voi la munte 😛
A fost frumos, dar picioarele mele inca plang. Eu chiar nu eram pregatita sa urc un munte timpd e 40 de minute (nici psihic, nici fizic). Eu scot limba de 1 metru dupa ce urc 3 etaje si voi m-ati pus sa fac atata efort… Ce uoameni, domnule..
Cum spui tu :). Va mai anunt cand o sa merge sa mai urcam una alta, doar peste vreo 2 saptamani mergem la Vatra Dornei :))
Noi am fost la Lacul Rosu si la Cheile Bicazului 😀
Nice, merita. Le-am vazut cand aveam 13 ani prima oara si apoi acum cativa ani, in trecere pe la 2 noaptea 🙂
Daca mergeati la Sibiu ne vedeam pe acolo. Frumos orasul, merita vazut, dar plecarea sa fie de vineri ca e f aglomerat drumul, se lucreaza. Pe centura orasului Pitesti am stat in coloana mai bine de o ora jumate, asa ca e mai rentabil sa o iei prin oras. Bafta!
Am stat duminica cand ne-am intors de pe Trans. cred ca mai bine de o ora