Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
− Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca
tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie sa ne expuneți
motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
− Domnule judecător, soția mea era asa de proasta încât nu am putut să mă
controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
− Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și dacă nu doriți
ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți
argumente cu adevărat plauzibile.
− Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și
la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copii, cel
de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
− În ziua respectiva i-am spus soției:
− E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
− Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
− Pigmei ai vrut sa spui!
− Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu
pistrui.
− Aia se numește pigment.
− Ma lași ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
− Ala se numește pergament.
− Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e când un scriitor
publica o parte din ce a scris.
− Domnule judecător, va închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul „fragment“
ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am
luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea
lângă mine cu o carte în mana și îmi spune:
− Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , dacă
nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mână și îi spun “Draga mea, asta e o carte în limba franceză
Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română†.
− Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut
meditații cu un vector de la facultate !!
− Ăla nu se numește vector, se numește lector.
− Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
− Ala a fost Hector și era troian.
− Hector e unitate de măsura a suprafaței blegule.
− Ala e hectar draga mea.
− Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.
− Ala se numește nectar spun eu oftând din adâncul sufletului.
− Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o
cântau doua prietene în duo.
− Nu se spune duo se spune duet.
− Ma scoți din sărite, cum dracu de ești asa de încuiat? Duet e când doi
bărbați se bat cu sabiile
− Ala se numește duel.
− Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
− Domnule judecător, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face
negru în fata ochilor și nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sala… judecătorul ia ciocănelul de pe masa, lovește cu el
puternic și spune:
− Ești liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam deja de
la Hector.
:)) Corect!
“E teribil sa fii pitic” – cineva a tradus din engleza gresit :-w
corect ar fi fost :
“E groaznic sa fii pitic”