“Made in Romania”

Asta e un comentariu de bine 🙂 (conform DEX “a comenta” nu inseamna neaparat critica negativa). Asadar,

Peste tot pe unde ne intoarcem, printre produse ma refer, vedem cate un astfel de “made in ***”. “Made in China” pe vremurile impuscatului era ceva fabulos, mai ales la camasi si stilouri, “Made in Germany”, daca aveai ceva aparatura(un casetofon dublu) si astazi daca folosesti un calculator, evident, “Made in Taiwan” sau “Made in” niste ape internationale in drumul catre Europa.
Zic “dar”, dar nu am vazut, cel putin eu, ceva pe care sa scrie “Made in Romania” si asta pana ieri, cand, contrar la ceea ce probabil va ganditi voi, “Made in Romania” este un spectacol, un spectacol de teatru, in regia lui Dan Puric. Probabil majoritatea il stiu, am inteles ca e destul de vechi, dar pentru mine a fost o noutate.

Prin urmare iata-ne la Teatrul de Revista de pe Lipscani asteptand cuminti sa inceapa spectacolul. Pentru cine nu a mers: nu va lasati influentati de primele 5-10 minute, cand in mod sigur veti analiza posibilitatea unei eventuale plecari incognito. Incepe aiurea, si deja il clasifici: spectacol plin de simboluri, prea obositor dupa o zi de birou ca sa mai incerci sa le si intelegi/descifrezi. Stati asa, ca dupa acest inceput, vine partea buna: cei 17 actori te poarta prin intermediul unor scenete prin toata lumea: de la gangsterii americii anilor ’30, pana la o istorioara japoneza(sublim jucata) pana la Napoleon si pana la al doilea razboi mondial. De asemenea, mai apar si transpuneri ale unor bancuri englezesti, o mica istorioara frantuzeasca, un recital de step(au muncit ceva la asta) si nici nu mai stiu ce.

O chestie interesanta si care mie personal mi-a placut a fost un moment interactiv cand in timpul unei scenete mai dansante, 3 actrite au coborat in public si au luat spectatori pe scena la dans.

Spre finalul acestui pantomimic spectacol actorii inchipuiau un campionat mondial de fotbal in care pentru prima oara aparea si numele Romania(uitasem sa va spun ca dialogurile sunt foarte rare si presarate pe ici pe colo). De la campionat ajungem finaly in Romania cu dansuri populare si terminand cu un nai ce suna putin mai a jale. Transpunerea Romaniei se vrea a fi, cred eu, cireasa de pe tort, adica: “uite cum e la americani, japonezi, francezi, si altii, dar, E! uite ce frumos si ce multe avem noi!”

In mod evident, spectacolul are mult mai mult subinteles decat am priceput chiar si eu, motiv pentru care il voi revedea.

Vorba lunga nu isi mai are sensul: daca nu l-ati vazut, merita. Pretul biletului la low buget e 10lei, vreti locuri mai bune, 20(aici “riscati” sa ajungeti vedete in sceneta dansanta 🙂 )

Credits to PM.

Comments

comments